Acerca de

       Pe 27 aprilie se încearcă stingerea flăcărilor prin aruncarea a circa 2 400 tone de plumb şi 1 800 tone de nisip, operațiune demarată cu ajutorul a peste 30 de elicoptere militare. Operațiunea n-a fost eficace. Ulterior, se introduce azot lichid sub reactor, pentru a-l răci.

       Pe 28 aprilie detectoarele calității aerului din Suedia percep o cantitate foarte mare de radiații în atmosferă, care se presupune că vine dinspre URSS. Oficialii sovietici recunosc că s-a întâmplat ceva, dar spun că situația e sub control. Mihail Gorbaciov discută pentru prima dată despre dezastrul de la Cernobîl pe 14 mai.

       Pe 8 mai primele 20.000 de tone de apă radioactivă sunt scoase din subsolul reactorului.

       Odată cu stingerea incendiului reactorului, următorul pas a fost prevenirea răspândirii contaminării. Soluția aleasă a fost aceea de a închide reactorul distrus prin construirea unui imens adăpost din oțel și beton, care a devenit cunoscut sub numele de „Sarcofagul”. Proiectarea a început pe 20 mai, la 24 de zile după dezastru, iar construirea a durat un timp record de 206 de zile. Acest proiect major de construcție a fost realizat în circumstanțele foarte dificile ale nivelurilor ridicate de radiații atât de la resturile de miez, cât și de contaminarea radioactivă depusă în jurul acestuia.